Limba Sarba

Limba sarba

Dragi cititori,

Va invit sa descoperiti cateva lucruri atat despre limba si cultura sarba, cat si despre Serbia, poporul si biserica acestei natiuni, sperand in acelasi timp sa va starnesc dorinta de cunoastere si dorinta de a aprofunda aceasta limba slava.

Limba indo-europeana, face parte din ramura limbilor slave, limba sarba este limba oficiala in Serbia, Muntenegru si Bosnia si Hertegovina. Este vorbita atat de minoritatile nationale sarbe din tarile vecine Serbiei, cat si de un numar mare de emigranti sarbi din Europa Occidentala, Australia si America de Nord.

Limba sarba dispune de doua sisteme de scriere (alfabetul chirilic si cel latin) si de doua dialecte (štokavian si torlakian). Primul dialect este folosit pe majoritatea teritoriului Serbiei si de catre majoritatea croatilor, bosniacilor si muntenegrenilor. Cel din urma este vorbit in sud-estul Serbiei, nefiind recunoscut de catre unii lingvisti ca dialect al limbii sarbe ci al limbii bulgare din cauza asemanarilor cu aceasta.

Conform stratificarii supreadialectale, exista doua tipuri de graiuri: cele ekaviene (vorbite in Serbia centrala, de est si de sud) si cele (i)jekaviene (vorbite in Serbia de vest, Muntenegru si Bosnia si Hertegovina).

Limba sarba standard este bazata pe dialectul štokavian, normele ei admitand atat pronuntia ekaviana cat si cea (i)jekaviana.

Istoria limbii literare sarbe

Primele documente in limba sarba dateaza din secolele al XI-lea si al XII-lea, fiind scrise cu alfabetul chirilic, cel mai important document fiind Evanghelia lui Miroslav datorita perioadei de evolutie fireasca si de standardizare a limbii sarbe.

La inceputul secolului al XIII-lea, perioada in care scrierea limbii sarbe incepe sa se indeparteze de cea a limbii slavone, are loc prima standardizare. In jurul anului 1400, reforma scolii de la Resava face posibila apropierea standardului limbii sarbe de cel al limbii bulgare.

Intre secolele al XVII-lea si al XVIII-lea literatura limbii sarbe decade foarte mult. Mai tarziu, intre anii 1680-1690, contextul convietuirii in Imperiul Austriac a favorizat introducerea alfabetului latin in limba sarba, urmand a fi folosit din ce in ce mai mult incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea.

Carturarul Vuk Stefanović Karadžic pune bazele limbii sarbe standard actuale  in prima jumatate a secolului al XIX-lea, in special prin lucrarea sa Dictionar sarbesc si traducerea Noului Testament. Sub influenta curentului romantic, simplifica la maximum ortografia pe baza principiului fonemic si recomanda limba literaturii populare ca model pentru limba literara.

Gramatica limbii sarbe

Limba sarba este o limba flexionara, in grad mai mare decat limba romana, cazurile substantivelor, adjectivelor si pronumelor si persoanele verbelor distingandu-se mai bine prin desinente.

Substantivele prezinta 3 genuri: masculin, feminin si neutru. Sunt grupate in patru clase de declinare dupa desinenta de la nominativ singular.

Adjectivele au doua forme : o forma scurta (terminatia consonantica la nominativul masculinului singular) si una lunga (adaugarea terminatiei “-i” la acelasi caz).

Verbul prezinta aspect, ca si in celelalte limbi slave, exprimand durata sau gradul de realizare a actiunii unui verb (aspect perfectiv si imperfectiv). Exista opt clase de conjugare a verbelor in limba sarba, clasificarea verbelor realizandu-se in functie de sunetul final al radacinii verbului si desinenta persoanei a III-a singular a prezentului.

Particula este un cuvant invariabil care indica atitudinea vorbitorului fata de continutul exprimarii. Multora dintre particule din limba sarba le corespund adverbe in limba romana. Sensul lor depinde de context.

Cat despre topica, limba sarba este o limba SVO (ordinea parților de propozitie este subiect + predicat + complement daca nicio parte nu este evidentiata).

Serbia

Este o tara situata in centrul si sud-estul Europei, teritoriul acesteia acoperind partea de sud a Campiei Panonice si partea centrala a Balcanilor. Urmatoarele tari ii sunt vecine: in nord, Ungaria,  Bulgaria si Romania in est, Republica Macedonia in sud, Croatia, Muntenegru si Bosnia si Hertegovina in vest. Capitala Serbiei este Belgrad. Ca moneda se foloseste dinarul sarb. Suprafata totala a tari este de 88,361 km2, avand 7,120,666 locuitori si o densitate de 91,9 locuitori/km2.

Aceasta tara este atat un aspirant at si un candidat eligibil la aderarea in Uniunea Europeana. Serbia este o republica parlamentara, presedintele actual fiind Tomislav Nikolic.

Principalele atractii turistice sunt cele din Belgrad (cetatea Kalemegdan, Monumentul eroului necunoscut, Centrul de conferinte „Sava”, precum si numeroase biserici). Printre alte atractii se numara:

  • manastiri si biserici din sud : Studenica, Zica, si Gracanica;
  • orasele Nis, Smederevo si Prizren;
  • statiuni balneoclimaterice: Vrnjacka Banja, Soko Banja, Niska Banja;
  • situl antic arheologic Felix-Romuliana (monument UNESCO);
  • manastirile Stari Ras si Sopoćani, manastirea Studenica, Complexul Monahal Medieval din Kosovo (manastirea Dečani, Maica noastra de la Ljeviš, Gračanica si Patriarhatul de la Pec);
  • Gamzigrad – Romuliana;
  • Palatul lui Galerius.

Poporul sarb

Sarbii fac parte din ramura slavilor de sud, care locuiesc in Europa Centrala si in Balcani (Europa de Sud – Est). Poporul vorbitor de limba sarba este predominant in Serbia, Muntenegru, Bosnia si Hertegovina si intr-o proportie mai mica in Croatia. Sarbii formeaza o minoritate semnificativa pe teritoriile fostei Iugoslavii, Republicii Macedonia si Sloveniei. In Romania si Croatia sarbii sunt recunoscuti oficial ca minoritate. In tarile vorbitoare de limbi germanice, precum Luxemburg , Austria,  Elveția și Germania locuiesc peste un milion de sarbi.

Personalitati ale acestui popor sunt: sfantul Sava, print si fondator al Bisericii Sarbe, fizicianul Nikola Tesla, Gavrilo Princip (membru al Mainii Negre, cunoscut pentru atentatul de la Sarajevo) printre multi altii.

Biserica Ortodoxa Sarba

Biserica acestei natiuni reprezinta bastionul cel mai occidental al Crestinismului Ortodox din Europa, ceea ce a schimbat menirea istorica prin contactele cu Islamul si Catolicismul. Serbia s-a stabilizat ca principat in urma revolutiei sarbe din 1804-1815. Si-a pierdut independenta in Regatul Iugoslaviei in 1918, recuperandu-si suveranitatea in 2006.

Biserica (Ortodoxa) Sarba este o biserica ortodoxa autocefala. Ca importanta se situeaza pe locul 6 dupa Constantinopol, Alexandria, Antiohia, Ierusalim si Rusia. Ca vechime este clasata pe locul al doilea din topul celor mai vechi biserici ortodoxe slave, pe primul loc fiind Biserica Ortodoxa  Bulgara.

Biserica Sarba exercita jurisdictie atat asupra populatiei din diaspora si asupra crestinilor ortodocsi din Serbia. Datorita sarbilor care au emigrat in tari straine, in ziua de astazi exista biserici ortodoxe sarbe in lumea intreaga.

Moaste precum fragmente din Sfana Cruce, trupul Sfantului Vasile de Ostrog, mana dreapta a lui Ioan Botezatorul, degetul Sfintei Cuvioase Parascheva, o mana si parti din craniul Sfantului Gheorghe, fac parte din numeroasele moaste crestine semnificative detinute de catre Biserica Ortodoxa Sarba.

Actualul patriarh al Bisericii Sarbe este Sfintenia Sa, Irinej, care serveste ca primul intre egali ai bisericii.

In capitala acestei tari (Belgrad), intalnim una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din lume, Biserica Sfantul Sava.

 

Lasă un răspuns